Mult prea amuzat de blogul unui prieten... imi vine foarte greu sa continui in acelasi stil grav si dramatic... si nici o sa incerc... o sa va delectez cu o declaratie de dragoste copiata de pe blogul acestuia:
Declaratie de dragoste(cacofonii)
Iubita mea cu ochii ca cafeaua,
Ca cand te vad ma fac ca carameaua
Ca cand aud ca canta cucu,
Ca cam asa cantam si eu.
Ca care din mine
Ca care din tine
Ca care din noi doi canta mai bine?
31 ianuarie 2009
Mugurell
Citind recent pe forumul unei echipe un articol despre faptul ca ultrasii nu sunt diferiti,ci sunt oameni ca toti ceilalti... m-a cam pus pe ganduri; Oare chiar asa e? Analizand aceasta situatie, accentuata de o stare de spirit grava insuflata de o nemultumire sufleteasca si de dezamagirea realizarilor personale,as avea puterea sa contrazic acel autor...
Parerea mea "proprie si personala" e ca suntem (?) diferiti, suntem cei mai de apreciat oameni care traiesc in aceasta tara, suntem cei care reusesc sa faca sacrificii in numele unei cauze nobile, sa-si sustina echipa indiferent de conditiile meteo, greutatile intampinate sunt mici obstacole in indeplinirea unei misiuni pure. Dragostea pentru echipa e cea mai puternica, de multe ori ajungem sa punem echipa inainte de familie si alte necesitati... cati dintre voi nu au renuntat sa isi cumpere o pereche de adidasi, o geaca sau blugi ca sa reuseasca sa ajunga la meci?... Daca incepem sa discutam despre scoli si facultati... e clar!.. multi dintre noi si-au neglijat studiile ca sa ajunga la "derby" sau la alte meciuri!
Si oare se merita?.. eu sunt de parere ca da... toata viata ta se invarte intr-un univers in doua culori (alb-rosu); de aceea voi canta mandru si la batranete: "NE AVEM PE NOI SI AVEM DINAMO!"... prietenia dintre aceasta categorie de oameni e cea mai sincera, pentru ca avem in comun ceea ce nu au multi... suntem capabili de un sentiment care nu exista in sufletele celor multi... IUBIRE NECONDITIONATA.
