A fi caine e o mandrie...

Zdreanta, NIMIC nu-i mai presus, de mandria de a fi "caine"!

Ca orice parvenit, ca orice milog, ca orice tarfa, gata mereu sa presteze acolo unde cineva ii da… atentie, tu iti imaginezi ca stand „capra” in fata tuturor, iti vei croi un drum in viata. Esti fraier! Nu dam doi bani pe tine, pe sufletul tau si pe nimic din ceea ce ai putea tu realiza. Nici noi, chit ca ai sa sugi (iar) de la noi de acum inainte, nici cei de la care ai supt pana acum. Ce-i drept, faci inalienabil parte din clan si oricat te-ai zbate, vei avea acelasi caracter de cioban mai mult sau mai putin spalat.

VIDEO > http://www.youtube.com/watch?v=7TF1k22WM9Y

Crezi ca te respecta cineva? N-ai demnitate, n-ai orgoliu! Ceea ce tu numesti astfel, sunt de fapt aere de neam prost. Crezi ca ai sa vii, sa ne spui ca „ai ales cu inima” si noi te vom (re)primi ca pe unul de al nostru? Sau crezi ca timisorenii, carora le-ai dat tonul, te vor respecta mai mult decat noi? Tu nu esti profesionist si nici mercenar, esti doar o zdreanta cu care toti fac acelasi lucru: o folosesc si apoi o arunca!

Din partea noastra, esti deja defecat de la Dinamo, dar, desigur, mai sunt cateva rozete prin club care „strang calea”, blocandu-ti cariera pe la noi. Ramai, pana la urma! Faci parte din acelasi rahat care desi s-a imputit de mult, inca mai dospeste. Oricum, singura cale prin care puteti iesi de la Dinamo, e prin dos…

A fi "câine" e o mândrie! Iar tu n-ai fost, nu eşti şi nu vei fi niciodată "câine", fraiere!

Pe fruntea ta stă scris: R U Ş I N E A Ţ Ă R I I !

http://dinamomania.net/articol.php?aid=19059

Automotivaţie!

Îndemn la luptă

Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.

Cât inima în piept iţi cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braţ răpus ?
Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis.

Radu Demetrescu-Gyr (1905 - 1975)

Exilul lui Napoleon la Sf. Elena*

Interior de vila ultra moderna, candelabre scumpe, scari interioare cu balustrade aurite,” Rapirea din Serai “ in dormitor, deasupra patului princiar. Suntem la parter, intr-un living de dimensiunile arenei “ Florea Dumitrache “. Pe fundalul sonor, Adi Minune grohaie niste manele de pe cel mai recent DVD lansat. De cand a declarat public ca e dinamovist, e nelipsit din boxele sistemului HI-FI al gazdei. In mijlocul incaperii, un pian Steinway, de la mama lui, poate lasa impresia oaspetilor ca aici locuieste un iubitor al muzicii clasice. Nu, nu este cazul, singura lui intrebuintare a fost pentru partidele de sex nebun din vremurile bune. Intr-un fotoliu ce aduce mai degraba a tron, se lafaie stapanul resedintei.
Vestea ca urmeaza sa fie ales “ Presedintele de club al Anului “ a picat perfect. Ultimele sezoane ale echipei conduse de magnat au fost un dezastru, presa i-a fost ostila, afacerile i-au fost atinse de criza, cash-ul a cam disparut, prin sacose vantul a inceput sa suiere a paguba, imaginea de Napoleon al clubului a palit. Fumul gros de la trabucul cubanez se ridica in cercuri concetrice catre vitraliile incaperii. I-au trebuit ani de antrenament ca sa scoata pe buze aceste cercuri. Acum se bucura copilareste de reusita lui, mai ales ca trabucurile sunt de la insusi Fidel, facute cadou de acesta la semnarea contractului de import de butelii al maretei Cuba.
Nici castigurile din pariurile de la case asiatice nu mai sunt ce au fost, nici cooperativa nu mai functioneaza ca pana acum. Vanzarile de jucatori n-au mai mers, vopsirile lasand de dorit. Echipa de fotbal, jucaria preferata a barbatului matur cu minte de copil, nu mai este pe placul sau. Din distractia favorita, aducatoare de bani buni si negri, a devenit o povara. Si aia din peluza il injura mereu…
Incursiunile in Dubai sau in State erau inainte preferatele lui. Acum, sunt o simpla rutina, un motiv de a scapa de ziaristii iscoditori ce il intreaba indiscret despre modul de preluare a echipei de la C S. Intrebarile incomode au inceput sa-l incomodeze. Mogulul se afunda mai adanc in fotoliul Biedermeier original. Scrumul cade plictisit pe covorul persan gros de doua degete. Adi Minune e intrerupt obraznic de sunetul strident al soneriei. Menajera a primit liber, patronul e obligat sa raspunda singur la videofon. In imaginea intunecata a camerei video vede in fata portii chipuri multe si neprietenoase ce-i ranjesc tamp. Fiori de gheata strabat spinarea parvenitului, o picatura galbena ii umezeste chilotii albi Botezatu. Raspunde totusi cu un curaj obraznic si un ton de stapan de sclavi de pe o plantatie verde si dreptunghiulara :
- Da ! Cine mama draq sunteti ?
- D N A, deschideti !
***
Epilog : Din spatele ramelor tabloului cumparat de la Consignatia pe timpul lui Ceausescu, aflat langa vioara Stradivarius din living ( la care se banuieste ca a cantat insusi Paganel, marele violonist ), Napoleon aude legea Miranda si nu ii vine sa creada:
“ Aveti dreptul sa nu spuneti nimic. Orice spuneti poate fi folosit impotriva dumneavoastra… “

Nota : *colt cu Jilava

Aceasta este o fictiune telenovelistica fara legatura cu realitatea ce ne inconjoara.

E plin de P12DE. . .

My Valentine!

Pentru Georgiana

Se vinde linistea-n grame...

Plugusorul dinamovist

Aho, aho caini rosii, frati,
Stati putin pana muscati,
In haita intemeiati,
Si cuvantul ne-ascultati.

S-a sculat mai an,
Rednic-barosan,
Aureolat,
Antrenor dotat.
De pe primul loc,
Vrea să batem tot!
Una caldă, alta rece,
Cam cu astea el începe.
Pe [c]rapizi i-am umilit,
Dar prăzarii ne-au bulit.
Cu Vasluiul ne-am distrat,
Şi la Iaşi am capotat.
Mai apoi ne-am revenit,
Însă-n Cupă ne-am prostit.
În derby-uri: excelent,
Primul loc în clasament!
Pe frânari şi pe martiri,
I-am trimis la „cimitir”.
În ghenă am dat-o la pace,
Cu-oiţele dobitoace.
Iar când toţi cântam în cor:
„Liga Campionilor!”,
Mihaela şi Bursucu’
Ne-au livrat calabalâcu’.
„Ţuicarii” şi Răzvănel
Ne-au mai îngropat niţel...
Din nou titlul dus a fost,
La Dinamo - iar an prost.

Pe „Puriu” l-au mazilit,
Cu Bonetti ne-am trezit,
La-nceput de un nou drum,
Care iarăşi va fi scrum?
Start ratat de campionat,
„Fluieraşii” ne-au mâncat.
Italianul nu cedează,
Team-ul îl revigorează.
Pe „plăieşi” i-am desfiinţat,
Patru boabe le-am marcat.
Iar la Liberec, minunea
A uimit pe toată lumea.
Trei derby-uri au urmat,
Dinamo le-a câştigat.
Catenaccio-am învăţat,
Pe toţi i-am îngenuncheat.
Europa sună bine,
Şi la Graz victoria vine.
Cerul iar ne cade-n cap,
Cu-Oţelu’ ne-am curentat.
Apoi ne-am intoxicat,
De prea mult Gaz inhalat.
0-1 iar şi iar,
Pao ne-a trimis în „dar”.
Clau-gol ne-a arătat,
Că „gol” e cam expirat.
Badea, Borcea şi cu Turcu
Ies să cânte „cucu-cucu”,
Când Dario le-a demonstrat,
C-are c**** de bărbat!
L-au adus pe „Săpăligă”,
Ca să fac-o... mămăligă.
Declinul a continuat,
La Topkapî, la palat,
Când spahiii s-au distrat,
Dinamo-au anesteziat.
„Ţânţaru” şi „Procuroru”
Au ademenit poporu
Cu „pedigree-ul” roş-alb,
Inutil pentru stindard.
Una rece, alta caldă
Şi-au şoptit atunci în barbă.
Au învins ei în Copou,
Dar acasă e de rău.
Cu Rapid am remizat,
Turcii iar ne-au desfiinţat,
Pe Bega ne-am prezentat
Execrabil, de rahat.
Alba Iulia s-a înclinat,
Puţin am recuperat.
La Ploieşti şi cu Vaslui,
Doar egal, şi bine nu-i!
Euro-PA noi am spus,
La Atena, capul sus.
Mai trăim puţin în Cupă,
Până ne-om duce de râpă...

De urat, vă vom ura:
DINAMO e viaţa mea!
Şi cu bune, şi cu rele,
Ne-am obişnuit cu ele.
Sănătate pentru fani
La anul şi la mulţi ani!

http://dinamomania.net/articol.php?aid=18250