Legea lui Mitica 3: A Hooligan Story

In ultimii anii, a inceput sa se faca simtit si in Romania un curent (ca sa nu-i spun “moda”) de inspiratie britanica. Din nefericire, filmele artistice si internetul nu sunt printre cele mai bune surse de informatii, realitatile fiind, de multe ori, transmise intr-un mod deformat…
In incercarea de a merge un pic mai aproape de sursa si de a vedea ce e dincolo de “sepcutele in patratele”, public, azi, traducerea unui scurt fragment din cartea lui Paul Debrick (1964-2007) “The Brick - A hooligan’s story”…
Introducere
Stiu ce ginditi…nu inca o carte despre huligani!…si in parte, ati avea dreptate…pe de alta parte, asta-i diferita… cind lumea scrie carti despre huligani, totul se invirte in jurul iubitului meu Everton, stralucitoarei mele Chelsea, a minunatului Middlesbrough si tot asa. Eu unul n-am dat si nu voi da niciodata nici macar doi bani pe Middlesbrough Football Club.
Adevarul e ca am folosit Middlesbrough ca pe scuza ce mi-a permis sa “exercit” violenta pe toti cei cu care am jucat. De ce? Fiindca imi place un pic de violenta iar fotbalul era o scuza la fel de buna ca oricare alta. Pot spune, cu mina pe inima, ca in nici un moment din cei 20 de ani in care am mers cu Boro CF (casual firm), nu am fost in stare sa enumar jucatorii din prima echipa. Mi-a luat doi ani sa inteleg ce inseamna offside…dar cui ii pasa?
Deci in cartea asta n-o sa gasiti rezultate, informatii legate de club, de numarul de spectatori sau de marcatori fiindca, cu toata sinceritatea, va zic: chestiile astea nu le stiu nici eu. Ce o sa gasiti este povestea zilelor petrecute alaturi de brigada, de la inceputuri si pina am ajuns unul din baietii care conteaza, de la intratul in puscarie si pina la slujbele ca paznic prin baruri de noapte. Sunt cunoscut drept “Caramida”, altii ma stiu drept Debrick iar alte pesoane ma stiu drept un futangiu mare si aratos. Probabil ca’s partinitor dar o sa scriu exact ce vreau…stiu ca lumea o sa se ia de mine pentru ca nu am fost niciodata un fan adevarat si probabil voi primi si o interdictie….asa de control…dar asta e, am obrazul gros asa ca dati-i drumul.
***
Brigada noastra se numea Frontline (primul rind). Cind scriam cartea asta, lume din toate partile ma intreba: cind si cum au fost puse bazele Frontline? Totul a inceput in primii ani de dupa ‘80. Miscarea huliganica o luase razna rau de tot iar simbata dupa-amiaza brigazile isi faceau de cap prin toata tara. Era vremea de glorie a faimosilor Inter City Firm de la West Ham, a celor de la Chelsea Headhunters, Arsenal Gooners…asta ca sa-i amintesc doar pe citiva. Suporterii celor mai multe cluburi de abia incepeau sa se organizeze in vremea aia.
Brigada lui Middlesbrough nu avea un nume. Eram doar niste baietasi carora le placea un pic de scandal dar de abia atunci, incepeam sa ne lamurim noi care-i treaba cu scena casual. Cineva a venit intr-o zi cu denumirea de Frontline si fara sa ne dam seama asa a ramas.
Am devenit repede o brigada organizata si, in curind, aveam o reputatie buna de-a lungul si de-a latul tarii. Reputatia asta ne-a insotit pentru mai mult de 20 de ani si nu-i o reputatie pe care s-o fi obtinut batind cetateni sau vandalizind. Reputatia s-a bazat pe faptul ca eram oricind gata de actiune. Chiar si cind eram mai putini, eram acolo, la treaba. Veneam dintr-un orasel din nord estul Angliei dar ne-am construit reputatia in fata oraselor mari din toata tara. Oricine a avut de-a face cu noi poate confirma treaba asta. Chiar si pina azi sunt doar citeva, cluburile care au venit la Middlesbrough dimineata in ziua meciului cautind scandal.
Frontline nu-i un nume pe care sa-l fi folosit la modul oficial sau sa ni-l fi pus pe vreun steag. E pur si simplu, asa cum am zis, un nume care a ramas peste ani. La modul real numele nici nu conta pentru baietii cu care am mers eu…puteai sa ne zici oricum. Ce conta era sa incingem alte brigazi, indiferent ca aveam sau nu un nume. Deci pentru cei care-si dau cu parera despre cum a inceput totul si posteaza chestiile astea pe siteuri: iesiti din casa si incercati sa traiti! V-am zis cum a fost. Ar trebui sa stiu, am fost acolo.